Partea I

¹ Doamne Dumnezeul mântuirii mele,
zi și noapte strig eu înaintea Ta.
² Să-mi ajungă ruga Doamne pân-la Tine
și să iei aminte la strigarea mea.

³ Mi-e sătul o Doamne, sufletul de rele
și mi-aproape viața de-ale morții porți.
⁴ Sunt în rând cu-aceia ce coboară-n groapă
⁵ și-s fără putere stând printre cei morți.

Stau cum zac ucișii cei puși în mormânt
și la care Doamne, nu Te mai gândești.
⁶ M-ai zvârlit în groapa care-i mai adâncă
⁷ cu-ale Tale valuri greu mă năpădești.

Partea a II-a

⁸ Ai îndepărtat de mine
Doamne toți prietenii mei
și-ai făcut să fiu o scârbă
și-o rușine pentru ei,

m-ai închis în întuneric
de nu pot să mai răzbesc,
⁹ de atâta suferință
Doamne, ochii-mi se topesc.

Zilnic strig spre Tine Doamne,
din adânc afund Te chem,
mâinile-mi întind spre Tine
- vezi suspinul meu când gem...

¹⁰ Oare pentru morți faci Doamne
Tu minuni pe-acest pământ,
sau se scoală oare morții
să Te laude prin cânt?

Partea a III-a

¹¹ Se vorbește oare, de-a Ta bunătate
în mormânt și-n locul cel de nepătruns?
Și credincioșia Ta Preaîndurate
cunoscută-i oare în adâncu-ascuns?

¹² Cunoscute-s oare lucrurile Tale
minunate-n locul cel întunecat?
În Țara Uitării oare-a Ta dreptate
cine-o va cunoaște, când e tot uitat?

¹³ Doamne, eu la Tine cer ajutorare,
dimineața ruga-mi către Tine-ndrept...
¹⁴ De ce-mi lepezi Doamne sufletu-n strâmtorare
și-Ți ascunzi Tu Fața când Te caut și-aștept?

¹⁵ Eu din tinerețe plâng și trag pe moarte
în a Tale spaime nu știu ce să fac...
¹⁶ Marea Ta mânie trece peste mine,
nimicit de spaime, fără vlagă zac.

¹⁷ Spaimele mă-nconjur zilnic ca niște-ape,
dintr-o dată-n totul sunt înfășurat.
¹⁸ Depărtași de mine prieteni și tovarăși,
chiar și cei mai de-aproape mi s-au depărtat.